Ce înseamnă să trăiești cu inima deschisă?

Răspunsul ține de îmbrățișarea vieții în totalitatea ei, înseamnă chiar și îmbrățișarea momentelor în care avem inima închisă. Știm că în spatele zidului pe care l-am pus temporar, inima noastră vibrează și așteaptă să se conecteze din nou cu exteriorul.

A trăi cu inima deschisă presupune a fi vulnerabil, a fi vulnerabilă, a te deschide către necunoscut, având încredere în ceea ce viața o să îți aducă în față.

A trăi cu inima deschisă înseamnă a accepta faptul că în viață facem tot ceea ce putem și că atunci când ne forțăm să fim perfecți, tot ce facem este să mai punem o cărămidă fortăreței în care ne-am ascuns.

A trăi cu inima deschisă înseamnă a trăi simțind frică, simțind curaj, simțind furie, simțind relaxare, simțind rușine, simțind lejeritate și zâmbetul pe buze, simțind respingere, simțind deschidere, simțind închidere, simțind vinovăție, simțind înțelegere, simțind dezamăgire, simțind încredere, simțind lipsă de încredere, simțind mirosuri plăcute, simțind mirosuri neplăcute, simțind viața, simțind moartea, simțind puterea noastră de a modela realitatea interioară ce astfel modelează realitatea exterioară.

Cu toții trăim cu inima deschisă, este imposibil să trăim altfel. O să folosesc totuși expresia “deschiderea inimii” pentru a puncta momentul în care dăm „armura” jos și ne deschidem. Atunci când ne ascundem în această „armură”, blocăm fluxul și ajungem să ne protejăm excesiv de viață. Astfel apar dezechilibrele mentale, emoționale și fizice. Când ne ascundem de viață, când ne ascundem unii de alții, când uităm să fim vulnerabili, ne „defectăm”, pur și simplu nu mai funcționăm corect.

În ultimii 4 ani am realizat cursuri, am scris articole și am pornit discuții despre ceea ce este decondiționarea mentală și emoțională. Acum, din propriul proces, pot observa că scopul acestui proces este funcționarea omului în parametrii “normali”, este un fel de revenirea la “setările din fabrică”, păstrând însă „software-ul” ce ne este încă necesar și ștergând ce nu ne mai este necesar. Vulnerabilitatea conștientă este calea pentru mine, acum îmi este atât de clar.

Există și vulnerabilitatea inconștientă și aceea este calea salvatorului și a victimei. Este nevoie de limite sănătoase pe care să le trasăm celor din jur și să le respectăm acestora limitele lor. Nu o să ajungem să schimbăm pe nimeni prin forțare, cel mult se crează o schimbare temporară plină, însă, de resentimente. Sunt oameni care aleg să joace rolul victimei, salvatorului și persecutorului și nu este nevoie să ne apărăm de aceștia ci să le spunem „NU doresc să joc rolul pe care tu mi-l oferi”.

Omul vulnerabil este capabil să rămână deschis chiar și atunci când trasează o limită pentru că înțelege că a spune NU, nu înseamnă a respinge pe cineva. Doar cel care joacă rolul victimei crede că un răspuns negativ înseamnă un afront la adresa sa și deci o respingere ce îi zdruncină ego-ul. Și asta face viața cu cei care aleg să se închidă și mai mult, le zdruncină puternic ego-ul, îi lasă goi, îi lasă cu inima deschisă.

De astăzi transform conceptul Pilula Roșie, sub care am scris peste 500 articole, ce pot fi găsite în continuare pe profilul meu de Facebook și pe pagina “Decondiționare mentală și emoțională”, în “Subiecte pentru o Inimă Deschisă”. Tot ceea ce am scris până acum devine o fundație solidă pentru ceea ce o să scriu de acum încolo. Subiectele pe care le-am dezbătut în ultimii ani rămân, din punctul meu de vedere, la fel de valabile ca în ziua în care le-am scris. Această schimbare o fac pentru mine, pentru a mă alinia cu ceea ce simt și trăiesc acum.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando