… oare are mediul potrivit? Trăind în și prin București, toată viața am fost expus la mediul urban. Când eram mic, am stat și pe la țară ceva timp însă Bucureștiul a fost întotdeauna locul unde mă întorceam, locul unde am făcut școală și totodată locul unde am crescut.

Lucrând cu comportamentul uman în ultimii 15 ani și în lucrul cu Geniul de vreo 8, pot observa acum cu claritate ce mediu nociv poate fi mediul urban pentru umanitate. Asta nu înseamnă că nu ne putem adapta la acest mediu, ci doar că prețul s-ar putea să fie mult prea mare pentru asta.

O să revin la titlul acestui articol, omul ar vrea să se deschidă, dar provocarea este că deschiderea nu este selectivă, omul se va deschide către toate frecvențele și către cele joase și către cele înalte. Este un deziderat infantil a încerca să ne deschidem doar față de frecvențele înalte, ne deschidem față de ce este și doar atunci observăm dacă putem gestiona sau nu.

Acum să facem un exercițiu de imaginație, dacă un om se va deschide față de ceea ce întâlnește în oraș, mai ales dacă circulă cu mașina ori dacă mai și lucrează pe undeva, poate mai are și o relație pe care încearcă să o întrețină, oare cum se va simți în acea zi? Dacă nu are o pregătire prealabilă în gestionarea frecvențelor joase, cel mai probabil va alege, ca cei mai mulți, să se închidă și din spatele zidurilor să comunice, simțindu-se astfel în siguranță.

Hai să continuăm exercițiul de imaginație, dacă cei mai mulți dintr-un oraș precum București sunt închiși, pentru că mediul este în așa fel încât să îi ducă spre închidere, dacă oamenii sunt tot timpul în defensivă și atunci când observă că pot, intră în ofensivă, sperând că dacă vor cuceri reduta adversă se vor simți mai în siguranță, atunci care mai sunt șansele lor să se deschidă?

Unii ar spune că se închid pe stradă și în public dar se deschid în familie, problema e că cel mai probabil cei din familie sunt cel puțin la fel de închiși ca cei de afară. Așa că ce poate face omul nostru din poveste? Cel mai probabil își va construi un sistem defensiv adaptat propriei experiențe, sistem defensiv menit să îl protejeze de suferința cauzată și de cei din afară dar și față de cei din familie.

Dar ghici ce, sistemul acesta defensiv care pare că ne protejează suferință, este în realitate programat SĂ CAUZEZE SUFERINȚĂ. Motivul este simplu, pentru ca sistemul defensiv să își păstreze utilitatea, este important a confirma tot timpul că exteriorul este ostil. Exact asta va și face, astfel omul nostru ajunge să sufere din cauza exteriorului și să cauzeze direct sau indirect suferință exteriorului.

Într-un mediu urban unde oamenii de obicei nici vecinii nu se cunosc între ei, sistemul defensiv este tot timpul pornit. Acesta este traiul în modul SUPRAVIEȚUIRE, mod care dacă este pornit în mod artificial, nefiind un pericol real cu adevărat, asanează manifestarea Geniului și face ca oamenii să trăiască în separare unii față de alții pentru că se apără unii de alții.

Nu degeaba autorii de cărți, seriale sau filme în care sunt prezentate distopii aleg de cele mai multe ori un oraș foarte aglomerat ca mediu ideal pentru povestea pe care vor să o spună.

Într-un astfel de mediu, cei care rezistă sunt cei care sunt afiliați unor găști, fie că vorbim despre găști din așa zisa lume interlopă ori din găști considerate legale dar care își manifestă dominanța asupra oamenilor de rând (vezi companii, organisme de putere ale statului, partide politice, societăți secrete infiltrate, servicii, etc.) .

Restul vor face ce pot, unii încercând să mimeze pe cei de la ‘butoane”, sperând că dacă vor ajunge și ei în “vârf”, vor fi în sfârșit în siguranță. Aceasta este societatea în care trăim, societatea pe care ne-am construit-o.

Dacă te întrebi ce putem face pentru a ne proteja Geniul, răspunsul meu ar fi că nu avem de ce să ne protejăm Geniul. Ce putem face este să ne găsim aliații, oamenii pe rezonanță și să fim mult timp pe lângă ei. Asta nu înseamnă că lucrurile vor fi roz și cu aceștia, nu uita că omul modern a fost învățat de mic să fie defensiv/ofensiv, ceea ce înseamnă că vor exista provocări destul de mari și cu aceștia. În Cheile Genelor, acest proces de acordare cu aliații este detaliat în Secvența Venus. Dacă reușim să trecem împreună prin aceste provocări, nu toți vor reuși, ceea ce se creează va fi cu adevărat o plasă de siguranță autentică pentru fiecare de acolo.

Geniul are nevoie de colaborare, fiind complementar, de aceea când își găsește utilitate printre aliații săi, când aceștia conlucrează și acționează din Geniu, viața prinde sens. Altfel, viața este un război continuu cu exteriorul și Geniul rămâne doar la nivel de potențial.

Ca o concluzie, oamenii ar vrea să se deschidă doar că nu au mediul potrivit și dacă nu învățăm să trăim alături de ceilalți în deschidere, ne vom răni reciproc, ne vom traumatiza reciproc, ne vom distruge reciproc. Da, asta se întâmplă și în familii, se întâmplă și în mediul nostru de așa zisă siguranță.

Se spune că doar un om care a conștientizat rănile / traumele sale poate să le observe și în jur. Eu sunt unul dintre acești oameni, nu singurul, observ și recunosc că nu pot gestiona de fiecare dată, nu pot alchimiza de fiecare dată în moment experiențele pe care le trăiesc. Doare și îmi vine imediat să mă închid, să renunț la umanitate și să mă închid. Câteodată mă închid și îmi onorez închiderea știind că va reveni momentul deschiderii, totuși realizez cât de anevoios este procesul acesta de închidere / deschidere și că lucrurile ar fi putut fi altfel pentru mine, pentru cei din jur.

De aceea, ce pot face este să îmi văd în continuare de proces, să învăț să mă deschid față de viață, devenind din ce în ce mai bun în alchimia internă, să învăț să mă deschid din ce în ce mai mult față de aliați și să îmi folosesc Geniul, astfel sensul vieții revelându-se în fiecare moment.

Nu ne putem feri de Întreg, nu ne putem feri de Tot ceea ce există, putem să fim, însă, inteligenți și să ne adaptăm prin deschidere, prin a căuta SusȚinerea, nu războiul, nu lupta. E “zbuciumător” într-adevăr, însă alternativa este mult prea costisitoare. Asta e perioada în care am venit să experimentăm viața și cum nicio perioadă, cel mai probabil nu va fi perfectă, putem face Rai din ceea ce avem.

Îți doresc să mergi pe Calea Geniului, calea care nu a mai fost urmată vreodată și nici nu va mai fi, Calea Ta!

Orlando